Primaria Ciorescu (original) (raw)

Adresa poştală: comuna Ciorescu, 2089, str. Alexandru cel Bun, nr. 17, www.ciorescu.md

Orele de primire în audienţă a cetăţenilor:

Instituţiile subordonate primăriei:

1. Grădiniţa nr. 220 (str. Moldova nr. 14, Tel. 456058)
2. Liceul „N. Bălcescu” (str. Al-dru cel Bun nr. 2, Tel. 456206)
3. Şcoala medie rusă nr. 45 (str. Al-dru cel Bun nr. 4, Tel. 456274)
4. Şcoala de arte (str. Al-dru cel Bun nr. 19, Tel. 456453)
5. Centrul de cultură (str. Al-dru cel Bun nr. 9, Tel. 456487)
6. Casa de cultură s. Făureşti (str. Ogoarelor nr. 58, Tel. 456485)
7. Casa de cultură s. Goian (str. Păcii nr. 2, Tel 456486)
8. Biblioteca sătească (în incinta şcolii nr. 45, str. Al-dru cel Bun nr. 4 Tel. 456274)
9. IMSP Centru Sănătate Ciorescu (str. Al-dru cel Bun nr. 11, Tel. 456003)
10. Postul de poliţie Ciorescu (str. Al-dru cel Bun nr. 9, Tel. 456334)

Instituţiile care prestează servicii populaţiei:

1. ÎM Regia Comunal Locativă Ciorescu (în incinta blocului locativ nr. 6, str. Moldova, Tel. 456304)
2. Centrala termică 3161, filiala SA “Termocom” (str. Al-dru cel Bun, nr. 6, Tel. 456395)
3. Oficiul poştal (în incinta blocului locativ nr. 3 din str. Moldova, Tel. 456444)
4. Serviciul gaze (în incinta Şcolii de arte, str. Al-dru cel Bun nr. 9, Tel.457468)
5. Fundaţia moldo-germană “Laica” a protecţiei animalelor (str. Frunze nr. 26,Tel. 457773 )

Hramul satelor comunei Ciorescu se sărbătoreşte :

• în satul Goian – la 28 august (sărbătoarea Sfînta Maria);
• în satul Ciorescu – la 27 octombrie (sărbătoarea Sfînta Preacuvioasa Parascheva).
• în satul Făureşti – la 27 octombrie (sărbătoarea Sfînta Preacuvioasa Parascheva).

Aşezarea geografică a comunei Ciorescu

Comuna Ciorescu este situatăîn centrul Moldovei, la 14 km de oraşul Chişinău, în partea de Nord-Est.

Satul este şi locul de reşedinţă a comunei cu satele Ciorescu, Făureşti şi Goian. Localitatea este aşezată pe un relief cu văi şi dealuri, pantele cărora sunt parte pietroase, parte pămînturi arabile. Flora şi fauna au o diversitate relativ mică. Pe pantele dealurilor ce coboară spre rîul Ichel, afluent al rîului Nistru, cresc diferiţi arbuşti, plante, etc.

În solul de la suprafaţă se întîlnesc rămăşiţe a vietăţilor Mării Sarmaţiene ce în trecutul îndepărtat a acoperit teritoriul Moldovei.

Din faună se pot întîlni şopîrle, şerpi, păsări de diferite specii. Sătenii întreţin animale domestice: bovine, porcine, etc.

Apele subterane sunt sărace, în verile secetoase se simte criză de apă potabilă.

Date istorice

Se cunoaşte că satul Ciorescu a apărut odată cu construirea Şcolii de Agricultură în numele lui Ion Gheorghe Ciorescu. Domnia sa a fost negustor de breasla a treia, de origine grec, locuitor a oraşului Chişinău, care a trăit în sec.XIX şi s-a stins din viaţă în 1887.

Din izvoarele istorice se poate constata că dînsul procură moşia de lîngă localitatea Cricova prin anii’60 ai sec. XIX. Prin proiectul special din 1871 sunt delimitate hotarele moşiei de pămînturile proprietarilor vecini.

Faptul că domnia sa a dorit edificarea şcolii îl desprindem din testamentul alcătuit la 30 noiembrie 1884. În document se menţionează că “după expirarea termenului de moştenire din partea soţiei sale patru sute de desetine din ocină vor trece ca dar Zemstvei judeţene pentru edificarea unei şcoli agricole”.

Zemstva, organ electiv responsabil de sferele învăţămînt, sănătate, drumuri, era destinatarul acestui dar.

În 1899 pe teritoriul ocinei este trimisă de Zemstvă o comisie pentru a evalua locul viitoarei şcoli, care, în rezultatul investigaţiilor se opreşte asupra porţiunii din nord-vest a ocinei.

După multe dezbateri Adunarea Zemstvei regionale din 17 octombrie 1904 adoptă raportul “Despre edificarea Şcolii Agricole pe ocina Cricova”

Pe parcursul anilor 1904-1911 se efectuează demersuri în diferite instanţe pentru a suplini partea financiară a proiectului, este proiectată în desenul tehnic viitoarea şcoală.

În toamna anului 1911 s-a pus piatra de temelie a şcolii, iar în primăvara anului 1912 începe construcţia şcolii. Se prevedea un ansamblu de edificii: clădirea principală, casele profesorilor, brutăria, încăperile pentru vite, etc. Fiind începută construcţia în 1912, ansamblul de clădiri a fost dat în exploatare către finele anului 1913. Anul 1912, unu ianuarie, este data oficială a inaugurării şcolii şi începerea studiilor. Statutul şcolii prevedea scopul de a pregăti specialişti pentru gospodăriile agricole ale judeţului. Elevii pe parcursul termenului de instruire obţineau cunoştinţe în domeniul agriculturii, viticulturii, prelucrării vinului, pomiculturii, legumiculturii. Termenul de studii era de 3 ani.

În anii 1914-1916 şcoala a servit ca spital militar pentru participanţii la primul război mondial.

Pe parcursul anul 1916 îşi reîncepe activitatea conform statutului. Odată cu Actul Unirii din 1918 şcoala trece în subordonarea Departamentului Agricultură.

În martie 1940 contingentul şcolii se evacuează în România.

Din 1945 localul este predestinat Tehnicumului de Zootehnie, care ulterior a fost transferat la Leova. După transferarea tehnicumului, în incinta şcolii îşi desfăşoară activitatea staţia experimentală în domeniul zootehniei.

În 1959 staţia experimentală primeşte statut de Institut în domeniul vităritului şi zootehniei. Pentru colaboratorii institutului se construiesc cămine, se deschide prima grupă de copii în grădiniţă.

Pe parcursul anilor ’60 pe teritoriul institutului îşi construiesc case colaboratorii şi alţi locuitori. La 19.01.1967 localitatea este trecută în registrele de evidenţă sub denumirea de Cricova-Nouă.

26.06.1969 este data formării Sovietului Sătesc Cricova-Nouă cu satele Făureşti şi Goianul Vechi în componenţa raionului Criuleni.

În anii ’70 Institutul Moldovenesc de cercetări ştiinţifice în domeniul vităritului şi medicinii veterinare, întreprinderea pe lîngă care a apărut denumirea nouă a localităţii, trece într-un local nou.

Treptat creşte populaţia localităţii. Aici se stabilesc cu traiul noi colaboratori ai institutului, alte persoane.

Odată cu înfiinţarea institutului îşi începe activitatea grădiniţa de copii. În 1957-1958, la solicitarea colaboratorilor, se deschide o grupă de creşă pentru 15 copilaşi, erau îngrijiţi de medic, educator, dădacă, bucătar-şef. În 1958-1959 sunt deschise încă două grupe.

În 1964 grădiniţa “Clopoţel” primeşte trei grupe de copilaşi în noul său local, care ulterior devine neîncăpător.

În anii 70-80 creşte populaţia localităţii şi necesitatea deschiderii unui nou local al grădiniţei.

În 1984 se deschide o nouă grădiniţă pentru 14 grupe cu sală sportivă, încăperi şi condiţii favorabile pentru diferite activităţi.

Pentru generaţia în creştere apare necesitatea instruirii, a unei şcoli primare. La început copiii învăţau în şcolile din satele vecine. În 1960-1963 copiii frecventau şcoala primară într-un local de pe teritoriul institutului. În 1963 se deschid două clase în limba rusă a şcolii primare în incinta institutului de cercetări.

În 1970 şcoala primară moldo-rusă, filială a şcolii de opt ani din satul Goianul Vechi îşi deschide uşile pentru copiii din satul Cricova-Nouă (denumirea nouă a localităţii din 1967). Şcoala obţine şi statutul prin care ea devine de bază. În 1980, printr-o decizie a Guvernului, şcoala de opt ani primeşte statut de şcoala medie de cultură generală (zece ani).

În 1981 în viaţa şcolii e un eveniment – prima promoţie este petrecută pe valurile vieţii.

În 1989 este dat în exploatare un nou local al şcolii. În sălile spaţioase copiii aveau condiţii bune de activitate.

Supraaglomerarea, activitatea în două schimburi, evenimentele din perioada iniţială a procesului de democratizare au servit ca bază la hotărîrea de a diviza în diferite localuri şcolile română şi rusă. Un moment favorabil a fost şi faptul că localul Institutului de cercetări era disponibil de a găzdui o parte din copii. În 1990 şcoala rusă nr. 45 îşi are reşedinţa în acest local.

Pînă în prezent a fost creat liceul în şcoala română şi liceul privat “Asociaţia obştească Educaţia XXI”.

Absolvenţii şcolilor studiază la diferite instituţii din oraşul Chişinău şi peste hotare: licee, colegii, universităţi, postuniversitare.

Din 1990 în sat s-a deschis o şcoală de muzică, care mai apoi primeşte statutul de arte. În ea copiii învaţă la secţiile dans, teatru, aerofone, pian, viorişti ş.a. În cadrul concursurilor locale şi orăşeneşti copiii ocupă locuri pe meritul lucrului depus pe parcursul lecţiilor.

La Centrul Tinerilor Naturalişti copiii studiază apicultura, natura comunei. În cadrul cercului “Mîini dibace” elevii învaţă a croşeta, a modela diferite lucruri din rădăcinile, crengile copacilor, din lozie.

În localitate activează unităţi economice: Societăţi pe acţiuni, Societăţi cu răspundere limitată, Întreprinderi individuale. De asemenea sunt şi unităţi social-culturale – Centrul de Sănătate Ciorescu, oficiul poştal, farmacia, biblioteci, Centrul Tinerilor Naturalişti, Centrul de Cultură, Artă, Tineret şi Sport.

Populaţia comunei în mare parte îşi au originea în diferite sate ale Republicii, de la nord la sud, oraşe şi localităţi ale fostului stat sovietic. Convieţuiesc circa 23 de naţionalităţi. Mulţi din locuitori muncesc în oraşul Chişinău, unii sunt plecaţi în alte ţări şi regiuni, alţii lucrează în sat.

În perspectivă comuna se vede ca o localitate de tip modern, civilizată şi prosperă.