ETIMOLOGIA CUVINTELOR "TIGAN" SI "(R)ROM" (original) (raw)
ETIMOLOGIA CUVINTELOR "ŢIGAN" sI "(R)ROM"
Astazi este deja un loc comun �n literatura de specialitate opinia, exprimata aproape unanim de catre cercetatori, privind prima mentionare documentara a tiganilor, sub denumirea de atsincani, varianta georgiana a formelor grecesti atsinganoi/tsinganoi, termen folosit pentru desemnarea acestora de catre bizantini . Aceasta mentiune a aparut intr-un manuscris hagiografic �n limba gruzina, datat 1068 d. H., scris de un calugar georgian la M�nastirea Iviron de la Muntele Athos. �n manuscris se mentiona ca �n anul 1054 d.H., �n timpul domniei �mparatului Constantin al IX-lea Monomahul, au sosit la Constantinopol, din Asia Mica, multi athinganoi, ce faceau parte dintr-o "secta eretica" si erau renumiti prin priceperile lor de ghicitori si vrajitori . Se pare ca �mparatul le-a cerut _athinganoi_-lor sa-l scape de fiarele salbatice care devorau celelalte animale din parcul palatului , lucru pe care, se pare ca, acestia l-au facut, d�ndu-le fiarelor carne desc�ntata. �n acest conte 353o1424d xt istoric, chiar daca nu stim cu claritate cine erau athinganoii, nu trebuie sa uitam ca aparitia lor �n Europa corespunde cu o perioada de maxima manifestare a religiei crestine "c�nd totul era cercetat si explicat �n conformitate cu dogmele Bisericii, ea fiind prima si ultima instanta" .
Multi cercetatori sunt de parere ca termenul _atsinganos_este o forma gresita a numelui sectei eretice athinganoi, folosit �n cazul tiganilor pentru ca ambele grupuri s-au bucurat de reputatia de a prezice viitorul si de a face farmece[5].
Chiar daca nu este �nca lamurita, p�na �n prezent, originea acestei secte si nu putem sti cu certitudine daca aceasta consemnare documentara se referea la stramosii tiganilor, la alta populatie sau era o denumire generica pentru populatiile necrestine cu care bizantinii veneau �n contact, aceasta situatie nu afecteaza demersul nostru datorita unui rationament simplu: daca athinganoii/thinganoii nu sunt stramosii tiganilor, atunci semnificatia atribuita acestui cuv�nt are conotatii �n plan religios si atitudinal, fapt care ne obliga la cautarea altei etimologii pentru cuv�ntul tigan, pornind de la atestarile istorice ulterioare, dar considerate certe; daca populatia consemnata �n documentul georgian de la 1068 �i reprezinta istoric pe stramosii tiganilor atunci demersul nostru este cu at�t mai justificat. La fel, facem precizarea ca si �ntr-un caz si �n celalalt procesul argumentativ porneste, �n esenta, de la date initiale similare si are acelasi obiectiv. Urmatoarea consemnare a athinganoilor, de aceasta data cu referire certa la tigani, provine din veacul al XII-lea dintr-un comentariu al canonicului Teodor Balsamo, mort �n anul 1204, unde se comenteaza conditiile canonului al LXI al Conciliului de la Trullo (692) privind interdictia oricarui credincios de a exploata publicul prin expunerea de ursi sau serpi, �ncerc�nd, �n acelasi timp, sa faca leacuri, desc�ntece sau sa prezica viitorul . Printre cei mentionati, de doua ori, ca se ocupau cu asa ceva sunt si athinganoii. �n aceeasi idee, istoricul A.F. Pott afirma ca tiganii existau �n Imperiul Roman de Rasarit, �ncep�nd cu secolul al XI-lea, c�nd bizantinii au adus mai multe mii de robi din Siria . Tot spre concluzii similare converge si parerea istoricului austriac I.H.Schwicker atunci c�nd spune ca limbajul tiganilor, �n special gramatica, se aseamana cu limbile actuale ariene ale Indiei (a doua jumatate a secolului al XIX-lea - n.n.), limbi formate �n jurul anului 1000 d.H. . Mihail Kogalniceanu considera ca prima consemnare certa privind existenta tiganilor �n Europa dateaza din anul 1260 si este legata de informatiile continute �n scrisoarea lui Ottocar II, regele Boemiei, catre papa Alexandru IV, �n care se arata ca �n armata lui Bela al IV-lea, regele Ungariei existau si cete dintr-o populatie numita "Cingari" .
Ipoteza cu cea mai consistenta sustinere �n secolele al XIX-lea si al XX-lea este cea a originii grecesti a cuvintelor athinganoi/thinganoi, ca variante ale cuvintelor atsingganoi/tsingganoi care, la r�ndul lor, ar provenidin cuv�ntul athigg�nos "de neatins, intangibil" (cf. prefixului privativ a + vb. thigganō "a atinge, a leza"). Astfel, cuvintele _athinganoi/thinganoi_cu care era denumit acest grup de oameni aveau ca posibile semnificatii "de neatins, intangibil, pag�n, impur" sau fata de care se recomanda precautie (thigg�nō "a atinge, a tulbura, a emotiona"). Conform ipotezelor, ulterior s-ar fi pierdut particula privativa a_si, astfel, s-a ajuns, �n limba greaca, la un singur termen, acela de_tsigganos, fapt infirmat de prezenta ambilor termeni �n limba greaca si �n alte limbi, p�na �n zilele noastre. La toate acestea se adauga si observatia ca �n limba tiganeasca nu exista cuv�ntul tigan sau vreo varianta a acestuia. Consideram aceste ipoteze ca simplificatoare deoarece �n ele se face abstractie at�t de consemnarea initiala si ulterioara a ambilor termeni, de echivalenta practica a acestora si, implicit, de utilizarea optionala a unuia dintre ei.
Pornim de la premisa ca stramosii tiganilor erau prezenti �n Bizant �n sec. X - Xl-XII d.H, conform mentiunilor din manuscrisul de la Muntele Athos si consemnarile ulterioare si ca urmasii acestora sunt cei care apar �n documentele din tarile Europei Centrale si de Rasarit �ncep�nd cu secolul al XIII-lea.
Un prim element care ne-a atras atentia a fost faptul ca, �n limba greaca, prelu�ndu-se �n parte spiritul consemnarii initiale din manuscrisul georgian, s-au pastrat p�na �n zilele noastre at�t termenul _atsigganos_c�t si tsigganos , ca echivalente. Dupa cum am vazut deja, thigg�nō �nseamna �n greaca bizantina "a atinge, a tulbura, a emotiona", iar a-thigg�nō, prin particula privativa α, �nseamna "a nu atinge, a nu tulbura, a nu emotiona". De aici, termenii thigg�nōs, si respectiv a- thigg�nōs . �n acest moment, se nasc doua �ntrebari: de ce �n toate manuscrisele acelor vremuri nu apar aceste denumiri ci acelea de athinganoi_si thinganoi? si de ce apar ca echivalente ambele denumiri desi una o neaga pe cealalalta, daca admitem etimologia lor greceasca ? Credem ca un reper pentru elucidarea acestei situatii �l aflam �n Dictionarul etimologic al limbii rom�ne al lui Alexandru Cioranescu, unde termenul_tigan prezinta si varianta atigan, provenit din grecescul (a)tsigganos, prin intermediul slavului (a)ciganinū. Este de remarcat existenta permanenta a celor doi termeni at�t �n limba greaca, �n limbile slave c�t si �n limba rom�na. �n aceasta logica, tiganul ar fi fost perceput, �n paralel: "de atins, tangibil, nepag�n, pur" si "de neatins, intangibil, pag�n, impur"! Aceste seturi de sensuri, pentru aceeasi realitate, sunt contradictorii daca luam �n consideratie atestarea simultana a existentei lor, fapt care ne �ndreptateste sa cautam o alta semnificatie care sa corespunda acestei situatii.
Caut�nd �n dictionarele de limba greaca veche[12], nu gasim termeni asemanatori celor pusi �n discutie, dar �n dictionarele de neogreaca aflam termenii echivalenti_tsigganos_ si atsigganos cu semnificatia de "tigan" si, respectiv, "atigan", fara nici o trimitere la sensurile peiorative "de neatins, intangibil, pag�n, impur" sau alte sensuri. Acest fapt ne conduce la presupunerea ca, initial, fiecare dintre cei doi termeni aveau o semnificatie anume, diferita, dar convergenta si ca etimologia acestor cuvinte trebuie sa fie cautata �n alta parte dec�t �n limba greaca. La aceasta adaugam observatia ca orice populatie care apare �ntr-un loc anume are deja constiinta unei identitati pe care trebuie sa o declare celor cu care vine �n contact. �n acelasi timp, trebuie tinut cont si de perceptia pe care cei din jur o au privind existenta acestei populatii. Din aceste motive, consideram ca tiganii au purtat cu ei at�t un apelativ de identificare dat de cei din afara comunitatilor c�t si apelativul de identificare din interiorul acestora (rrom, dom sau lom ). Daca, la cele spuse deja, adaugam faptul ca ipotezele referitoare la migrarea tiganilor impun ideea ca acestia au plecat din India de Nord si/sau din tinuturile adiacente acestei zone si au parcurs, �n prima parte a itinerariului, teritorii locuite de populatii care vorbeau limbi �nrudite cu limba lor, este de presupus faptul ca tiganii au plecat si au trecut prin lume cu apelative asemanatoare celor de athinganoi/thinganoi semnalate de documentele grecesti din secolele XI-XII.
Istoricul George Potra mentioneaza si parerea altor savanti �n ceea ce priveste originea apelativului tigan, ca denumire cu care aceasta populatie a venit �n Europa si ar proveni de la un asa numit trib cingar din care acestia �si au originea: "Dupa alti �nvatati, numirea de tigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, si deriva, dupa cum am spus mai sus, de la cingari, numele unui popor inferior care traieste si astazi �n India."[14]Suntem de acord �ntrutotul cu prima parte a acestei afirmatii si primim cu rezerva cea de-a doua parte, �n ideea ca exodul tiganilor din India s-a dovedit a fi un proces derulat �n mai multe etape, cu plecare din zone diferite ale Indiei sau adiacente acestui teritoriu. Ţin�nd cont de consideratiile anterioare, ni se pare firesc sa cautam �n limba sanskrita originea acestor termeni. Astfel, un prim reper ne ofera structura ati-ga_-nin cu sensul "(cel) care trece, depaseste" formata din particula ati �nt�lnita �n unele forme de ablativ, ca prepozitie, cu sensul "dincolo de", dar si ca verb cu sensurile "a trece, a trece de, a depasi (limite, granite)", "a pasi, a calca peste un loc care nu-ti apartine, interzis" sau "a depasi, a se separa de" si particula_ga "care merge, care se muta". �n mod similar poate fi adusa �n discutie radacina tyaj-ga care, prin contragere, da forma _tyāga_- cu sensurile "abandon, parasire, plecare, despartire" si, de aici, cuv�ntul compus tyāga-nin,_tyāgin_- "(cel) care abandoneaza, paraseste, pleaca". �n ceea ce priveste sufixul desinential generic -in, cu formele sale mai rare -nin si -min, �n limba sanskrita are un sens posesiv , el fiind utilizat pentru adjective si nume de agent (initiatorul unei actiuni) ca �n exemplele de mai sus. �n aceeasi idee, pot fi puse �n discutie si structurile sanskrite adhi-GAM" a veni spre, a se apropia" si adhy-ā-GAM "a cadea peste, a �nt�lni" etc.
Relu�nd cuplul de cuvinte atiganin "(cel) care trece, depaseste" si tyāganin"(cel) care abandoneaza, paraseste, pleaca", se poate observa ca sensurile mentionate de dictionar sunt complementare �n a defini imaginea unui individ calator, nomad; acesta fiind "(cel) care trece, depaseste, abandoneaza, paraseste, pleaca". Daca adaptam aceste cuvinte la specificul limbii tiganesti unde consoana g este, de obicei, precedata de consoana n pronuntata velar, obtinem variantele atinganin/tyānganin. si tot aici trebuie sa cautam originea si semnificatia apelativelor cingar/cengar considerate de unii cercetatori a-i fi �nsotit dintotdeauna pe tigani. Analiz�nd acesti ultimi doi termeni, observam ca, �ntr-o posibila etimologie sanskrita, cingar, ca varianta velara, poate proveni de la _ci_-_ga_-ar, cigār,cingār unde _ci_- �nseamna "a cauta, a cerceta" , -_ga_- "care merge, care se muta", iar ar(ur) este o terminatie specifica a cazului ablativ pentru substantive animate . Aceasta terminatie se regaseste si �n limbile neoindiene tiganeasca,hindi si bengali (manushestar "de la om", rromestar "de la tigan",phuveatar "din pam�nt" etc. - n.n). Continu�nd rationamentul, _cingar_este "(cel) care cauta, merge (de la), se muta".
�n aceasta acceptie, consideram ca cele doua cuvinte: atiganin si_tyāganin_ (variantele velare ale acestora: atinganin/_tyānganin_sau termenii cingar/cengar) i-au �nsotit �n mod firesc pe tigani �n decursul existentei lor nomade ajung�nd sa fie �nregistrate �n documentele de limba gruzina sub denumirile atsincani/tsincani_iar �n cele de limba greaca sub denumirile athinganoi/thinganoi, cu presupusa origine �n atsigganos/tsigganos datorita asemanarii fonetice cu a-thigg�nōi"de neatins, de netulburat, de neemotionat" si respectiv thigg�nōi "de atins, de tulburat, de emotionat", cuplu de cuvinte imposibil de acceptat ca echivalente simultan datorita sensurilor opuse pe care le au �n limba greaca, dar de acceptat �ntru-totul daca le conferim sensurile din limba sanskrita. Credem ca acesta este sirul de transformari ale cuv�ntului tigan care, desi au pastrat matricea originara, i-au alterat semnificatia. Este firesc sa �nt�lnim aceasta distorsionare de sens la granita a doua lumi diferite cultural si cu atitudini intransingente �n plan religios. Sensurile vehiculate �n teoriile despre originea cuv�ntului atigan "de neatins, intangibil, pag�n, impur" converg astfel �n continut spre perceptia pe care o aveau populatiile crestine medievale despre necrestinii cu care veneau �n contact: "pag�n", "spurcat" si, de aceea, "impur", "de neatins" etc.. Din aceste motive, este firesc sa nu ne mai �ntrebam de ce nu au fost luate �n considerare sensurile complementare, anume acelea date de cuv�ntul tigan: "nepag�n", "nespurcat", "pur", "de atins" etc. ? Asemenea analize ne conduc la ideea ca sensul grecesc al cuv�ntului tigan, prin varianta privativa_atigan, este mai degraba rodul unei �nt�mplari �n care s-au �nt�lnit, pe de-o parte, un cuv�nt cu o sonoritate apropiata de cea a cuvintelor sanskrite pe care le presupunem a fi initiale (atiganin/ tyāganin sau atinganin/ tyānganin), pe de alta parte, cu sensurile date de mentalitatea atitudinala specifica perioadei medievale, �n plan religios.
�n urma acestor observatii, credem ca putem sa propunem cu �ndreptatire ipoteza originii sanskrite a cuvintelor _atigan_si tigan, cu semnificatiile "nomad, migrator, calator, cautator", acestea fiind mult mai legate de istoria acestei etnii si sustinute de o logica suficient de coerenta a datelor cunoscute p�na �n prezent �n domeniu.
Denumirile derivate din termenul grecesc _(a)tsigganos,_�n majoritatea tarilor europene sunt considerate astazi peiorative aproape �n unanimitate de catre comunitatile de tigani si cercetatori, cu trimitere expresa la semnificatiile initiale legate de consemnarea din manuscrisul georgian de la 1068, cu conotatii peiorative, �n acest sens.
Dincolo de suportul stiintific avansat �n argumentatie, semnificatia propusa pentru termenul tigan, aceea de "nomad, migrator, calator, cautator", nu are nici un sens peiorativ, ci, dimpotriva, vine sa restituie demnitatea unui cuv�nt, dar si a etniei pe care acesta o desemneaza. Consideram ca cele spuse constituie, �n egala masura, un demers stiintific, dar si o reparatie istorica pentru tigani, care timp de o mie de ani au purtat un nume marcat de o semnificatie nefasta.
�n ceea ce priveste cuvintele r(r)om[26], dom si lom care semnifica cele trei ramuri principale ale migratiei tiganilor din India de Nord spre Europa (ramura "de vest", "de sud-vest" si respectiv "de nord") preluam observatia lingvistului american Ian F. Hancock, cum ca aceste grupuri "s-au separat �nainte de a fi patruns pe teritoriile iranofone" si ca toate cele trei grupuri prezinta �mprumuturi iraniene, dar care "aproape �n totalitate, nu corespund �ntre ele" . Contrar presupunerii acestui cercetator, cum ca ramurile de migratori tigani ar fi �mprumutat cuvinte iraniene, propunem ipoteza conform careia spatiul iranofon, fiind adiacent Indiei de Nord, era, cu mult timp �nainte de aparitia celor trei valuri de migratori tigani, puternic influentat lingvistic de lexicul de sorginte sanskrita specific zonei. �n aceasta idee, prezenta unor "�mprumuturi" iraniene �n limbile celor trei ramuri de tigani migratori are alta semnificatie dec�t cea presupusa de cercetator, anume ca aceste cuvinte existau deja �n aceste limbi �nainte de aparitia tiganilor �n Iran. La aceasta adaugam observatia ca �mprumuturile lingvistice chiar daca au fost, ele nu pot fi semnificative, tiganii fiind migratori prin aceste zone si organizati �n comunitati �nchise, deci av�nd un schimb informational limitat cu populatiile cu care veneau �n contact.
Aceste observatii ne �ndreptatesc sa cautam semnificatiile cuvintelor rom, _dom_si lom �n limba sanskrita sau �n limbile ariene desprinse din aceasta, vorbite �n acea perioada �n zonele de origine ale tiganilor, �n ideea ca ele ne pot conduce la elemente semnificative legate de specificul si istoria acestor populatii.
Vom porni cercetarea noastra de la c�teva elemente deja cunoscute si consemnate de diversi cercetatori ca sigure. Astfel, Angus Fraser precizeaza ca apelativul rom din limba tiganeasca se regaseste �n limba persana sub forma dom, iar �n armeana sub forma lom, cu aceeasi semnificatie, anume aceea de "barbat, sot (stap�n al casei)" . El considera ca aceste cuvinte sunt forme derivate ale cuv�ntului rom, adaptate specificului celor doua limbi. Preluam cu rezerva aceasta ipoteza, p�na la o cercetare mai atenta a veridicitatii continutului ei.
Analiz�nd cuv�ntul rom, aflam din dictionarele de limba tiganeasca faptul ca acest cuv�nt, �n varianta rrom, are semnificatiile "barbat, tigan" . �ntr-un alt dictionar se precizeaza semnificatii apropiate pentru cuv�ntul rrom, anume "barbat, sot, tigan (membru al etniei tiganilor), membru al unei comunitati de tigani". Daca vom continua analiza noastra cu primele doua semnificatii, acelea de "barbat, sot", observam ca ne aflam aproape de semnificatiile de "barbat, sot (stap�n al casei)" puse �n discutie de cercetatorul Angus Fraser pentru cuvintele dom si lom . Aceasta asimilare de sensuri o facem si cu g�ndul la mentalitatea traditionala asiatica si �n general al societatilor patriarhale �n care barbatul, �n general, si sotul, �n particular, au un loc si un rol special, privilegiat, �n familie, acela de "domn, stap�n".
Consideram ca migratia celor trei ramuri de tigani (rom, dom si lom) nu putea sa se desfasoare cu mult �nainte de 1000 d. Hr. �n acest sens, aducem ca argument opiniile a doi mari savanti care au scris despre istoria si limba tiganilor: Franz Miklosich[34]si I.H. Schwicker si care arata ca limbajul acestei populatii se aseamana cu limbile ariene ale Indiei. De aici, concluzia ca toate aceste limbi s-au format �n acelasi timp si �n aceleasi conditii; acest fapt a fost posibil doar c�nd indiana veche s-a destramat, fenomen care s-a petrecut �n jurul anului 1000 d.Hr.
Nu putem tine cont de destinul fiecareia dintre limbile desprinse din indiana veche si nu putem controla dinamica semanticii cuvintelor din aceste limbi �n ultima mie de ani. Dar trunchiul comun al acestor limbi poate fi regasit �n structurile si lexicul limbii sanskrite (indiana veche literara), limba indo-europeana din grupul indo-iranian av�nd multe asemanari cu avestica . si pentru ca aceasta limba a continuat sa fie, si dupa anul 1000 d. Hr., un patrimoniu al clasei culte si un instrument de conservare a textelor sacre al caror sens trebuia pastrat nealterat peste timp, consideram ca lexicul sanskrit ofera cele mai multe garantii �ntr-o astfel de cercetare. �n lucrare, pentru lamurirea etimologiei cuv�ntului tigan, demersul nostru s-a bazat pe semantica unor cuvinte din limba sanskrita, av�nd la baza aceleasi considerente; vom �ntreprinde �n continuare o cercetare similara si pentru stabilirea etimologiei celor trei cuvinte: rom, _dom_si lom.
Astfel, un prim reper sanskrit pe care �l propunem spre cercetare este succesiunea de cuvinte: roman, roma[37]cu sensul de "par", dar si derivatele acestor cuvinte roma�a "paros, (om) care poarta plete si barba" si romaka "numele unui popor (din India)". Pe l�nga aceste cuvinte cu sensuri interesante pentru cercetarea noastra putem pune �n discutie cuvintele romā, romāli (romāvali) = rājan, rāji (rāj�i) , cu sensurile "rege, domn, stap�n" si respectiv "regina, doamna, stap�na".
�n ceea ce priveste existenta unor cuvinte apropiate de apelativul lom, o prima referinta semnificativa o aflam �n acelasi dictionar prin mentiunea care ne precizeaza faptul ca termenul roman este sinonim cu loman , cu �ntelesul de "par", dar si loma�a , cu semnificatia "paros, (om) care poarta plete si barba"; data fiind echivalenta celor doi termeni, atunci si lomā,lomāli (lomāvali) = rājan,rāji (rāj�i), adica "rege, domn, stap�n" si respectiv "regina, doamna, stap�na".
si tot �n lexicul limbii sanskrite, aflam termenii dam-, _dam-pati_- , cu �ntelesul de "stap�nul casei, sotul", dar si dama "a disciplina, a supune, a impune, a dresa".
Din aceste cercetari se impune ideea ca sensurile celor trei termeni din limba sanskrita: rom, _dom_si lom sunt convergente spre semnificatia "domn, stap�n (al casei), sot". �n acest punct al cercetarii putem concluziona ca _dom_si lom nu sunt variantele persana si respectiv armeana ale cuv�ntului rom, ci sinonimele sanskrite ale acestuia. Revenind la semnificatia din limba tiganeasca a cuvintelor rom "barbat, sot" si rai/raini "domn/ doamna, stap�n/stap�na", regasim �n mod complementar �ntelesul de "domn, stap�n (al casei), barbat, sot". Ne-am permis aceasta alaturare de cuvinte stiind ca, �n variantele lor sanskrite, sunt echivalente, iar daca �n limba tiganeasca sensurile lor sunt diferite, �mpreuna dau sensul initial din sanskrita.
Consideram ca lamurirea etimologiei cuvintelor _tigan_si rom (rrom) prezinta o importanta speciala at�t �n plan stiintific c�t si �n plan social prin folosirea corecta a lor si eliminarea confuziilor de orice fel. Prin acest demers se reda tiganilor apelativul lor istoric (tigan) cu semnificatia lui corecta si ram�ne cu sensurile initiale cel de-al doilea apelativ (rom/rrom), �n �nteles mai restr�ns, acela de identificare la nivel familial si comunitar.
Lucian Cherata
My work on The Etymology of the Words "Gipsy" and "Rom" analyses from a different perspective the etymology of the words "Gipsy" and "Rom", underlining their Sanskrit origin, as opposed to the hypotheses almost unanimously accepted until now and which present other perspectives.
This new interpretation rules out all the present ambiguities and confusions regarding the current use of the two words.
Bibliografie
Fraser, Angus, Ţiganii, Edit. Humanitas, Bucuresti, 1998.
Liegeois, Jean-Pierre, Tsiganes et Voyageurs. Donn�es socio-culturelles. Donn�es socio-politiques, Strasbourg: Conseil de l' Europe, 1985.
Miklosich, Franz, Uber die Mundarten und die Wanderungen der Zigeuner Europa's, Wien, in Denkschriften der Kaiserlichen Akademie der Wiesenschaften, 1872 - 1880, VI.
Potra, George, Contributiuni la istoricul tiganilor din Rom�nia, Edit. Mihai Dascalu, Bucuresti, 2002.
Schwicker, I.H., Die Zigeuner in Ungarn und Siebenb�rgen, Viena, 1883.
Kogalniceanu, Mihail, Esquisse sur l' histoire, les moeurs et la langue des Cigains, Edit. Academiei, Bucuresti, 1976, Opere, vol. II.
Georgin, Ch., Dictionnaire grec-francais, Librairie A. Hatier, Paris, 1932.
Cioranescu, Al., Dictionarul etimologic al limbii rom�ne, Edit. Saeculum I.O., Bucuresti, 2002.
Bailly,M.A., Dictionnaire grec-fran�ais, Edit. Librairie Hachette, Paris, 1928.
N. Stchoupak, N. & Nitti, L. & Renou, L., Dictionnaire sanskrit-fran�ais, Librairie d'Am�rique et d'Orient, Paris, 1986.
Becescu, Enric, Gramatica practica a limbii sanskrite, vol. I, Editura ψ, Bucuresti, 2003.
Renou, Louis, Grammaire sanskrite, Librairie d'Am�rique et d'Orient, Paris, 1984.
Ian F. Hancock, Ian F., On the Migration and Affiliation of the Dōmba: Iranian Words in Rom, Lom and Dom Gypsy, �n IRU Occasional Papers, series, 1992.
Gheorghe Sarau, Gheorghe, Dictionar rrom-rom�n, Edit. Sigma, Bucuresti, 2006.
Cherata, Lucian, Dictionar al limbii rromani, Edit. Orion, Bucuresti, 2003.
Universo, La grande enciclopedia per tutti, volume undicessimo (SAH-TAG), Institute Geografico de Agostini, Novara, 1978)
Analele Universitatii din Craiova, Seria stiinte Filologice, Literatura rom�na si comparata nr. 1-2/2005 pp.21 - 33.
Angus Fraser, Ţiganii, Edit. Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 52.
Jean-Pierre Liegeois, Tsiganes et Voyageurs. Donn�es socio-culturelles. Donn�es socio-politiques, Strasbourg: Conseil de l'Europe, 1985, p. 13-14.
Franz Miklosich , Uber die Mundarten und die Wanderungen der Zigeuner Europa's, Wien, in Denkschriften der Kaiserlichen Akademie der Wiesenschaften, 1872 - 1880, VI, p. 60.
George Potra, Contributiuni la istoricul tiganilor din Rom�nia, Edit. Mihai Dascalu, Bucuresti, 2002, p. 5.
Angus Fraser, op. cit., p. 52.
Apud G. Potra, op. cit., p. 17
I.H. Schwicker, Die Zigeuner in Ungarn und Siebenb�rgen, Viena, 1883, p.18.
M. Kogalniceanu, Esquisse sur l' histoire, les moeurs et la langue des Cigains, Edit. Academiei, Bucuresti, 1976, Opere, vol. II, p. 357.
Ch. Georgin, Dictionnaire grec-francais, Librairie A. Hatier, Paris, 1932, p. 385.
Al. Cioranescu, Dictionarul etimologic al limbii rom�ne, Edit. Saeculum I.O., Bucuresti, 2002, p. 785.
M. A. Bailly, Dictionnaire grec-fran�ais, Edit. Librairie Hachette, Paris, 1928.
Angus Fraser, Ţiganii, Edit. Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 33.
George Potra, Op. cit., p. 11.
N. Stchoupak, L. Nitti et L. Renou, Dictionnaire sanskrit-fran�ais, Librairie d'Am�rique et d'Orient, Paris, 1986.
N. Stchoupak, L. Nitti et L. Renou,Op. cit., p. 11.
Enric Becescu, Gramatica practica a limbii sanskrite, vol. I, Editura ψ, Bucuresti, 2003, p. 176.
N. Stchoupak, L. Nitti et L. Renou,Op. cit., p. 22.
Louis Renou, Grammaire sanskrite, Librairie d'Am�rique et d'Orient, Paris, 1984, p. 363.
*** Un exemplu similar cu acesta este cel creat de confuzia care a luat nastere la introducerea �n circuitul european a cuv�ntului r(r)om, cu aceeasi radacina cu a termenului_rom�n_, dar fara nici o legatura �ntre ele privind originea, etimologia sau semnificatia lor stricta.
*** Varianta rrom se �nt�lneste �n limbile romana si tiganeasca si indica o pronuntie accentuata a consoanei r.
Ian F. Hancock, On the Migration and Affiliation of the Dōmba: Iranian Words in Rom, Lom and Dom Gypsy, �n IRU Occasional Papers, series, 1992, pp. 1-7, 12-15.
Angus Fraser, Ţiganii, Edit. Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 33, 44-47.
Gheorghe Sarau, Dictionar rrom-rom�n, Edit. Sigma, Bucuresti, 2006, p. 172.
Lucian Cherata, Dictionar al limbii rromani, Edit. Orion, Bucuresti, 2003, p. 213.
Franz Miklosich, op. cit., p. 107.
I.H. Schwicker, op. cit., p. 18.
Universo, La grande enciclopedia per tutti, volume undicessimo (SAH-TAG), Institute Geografico de Agostini, Novara, 1978)
N. Stchoupak, L. Nitti, L. Renou, Dictionnaire sanskrit-fran�ais, Edit. Librairie d'Amerique et D'Orient, Paris. 1987, p. 609.