señora - Wikcionariu (original) (raw)
Corona heráldica española de señora.
- [ seˈɲo.ɾa ]
singular femenín señora, masculín señor; plural femenín y masculín señores
- (Sociedá) Términu de cortesía que s'usa xunto col apellíu o'l cargu que se tien pa dirixise a una persona o presentala.
- (Política) Títulu nobiliariu de rangu pente barón y fidalgu.
_Términos rellacionaos_[editar]
- [1] doña, señorita
- [2] señoríu, señorial; monarquía, realeza, nobleza, aristocracia; emperadora ~ emperatriz, reina, archiduquesa, princesa ~ principesa, infanta, duquesa, marquesa, condesa, vizcondesa, baronesa, fidalga; emir, faraona, kan, sultana, zarina
- [1] Sra.
Traducciones y equivalencies
[editar]
«señora»: términu de cortesía más apellíu/cargu
«señora»: títulu nobiliariu
Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «**señora**».
- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
- [ seˈɲo.ɾa ]
singular femenín señora, masculín señor; plural femenín señoras, masculín señores
- (Sociedá) Señora (términu de cortesía).
- Sra., Sr.ª, S.ª
- Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.
- [ seˈɲo.ɾa ]
singular femenín señora, masculín señor; plural femenín señoras, masculín señores
- (Sociedá) Señora (términu de cortesía).
- Sra.
- Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
- DIGALEGO. Dicionario de galego; Xunta de Galicia & Ir Indo Edicións, S.L., 2004-2013. Consulta on-line.