pintar — Wikiccionari (original) (raw)
Occitan
Etimologia
(nom 1) Del latin vulgar pĭnctare*, frequentatiu de pingere .
(nom 2) De pinta .
Prononciacion
/pinˈta/, /pinˈta/
França (Bearn) : escotar « pintar »
Sillabas
pin | tar
Vèrb 1
pintar vb tr. (lengadocian) (provençau) (vivaroaupenc)
- Enduire, cobrir de color o de pintura.
Variantas dialectalas
Derivats
Traduccions
| alemand: malen (de) anglés: to paint (en) catalan: pintar (ca) chèc: malovat (cs) ipf., namalovat (cs) pf., vymalovat (cs) pf. espanhòl: pintar (es) | francés: peindre (fr) italian: dipingere (it) romanés: a picta (ro) sicilian: pittari (scn) zolo: -penda (zu) |
|---|
Vèrb 2
se pintar vb pron.
- Fam. S'embriagar.
Traduccions
| alemand: anglés: to get drunk (en) catalan: embriagar-se (ca) chèc: opíjet se (cs) ipf., opít se (cs) pf. | espanhòl: emborracharse (es) francés: s'enivrer (fr) italian: ubriacarsi (it) romanés: a se îmbăta (ro) sicilian: abburracciari (scn) |
|---|
Catalan
Etimologia
Del latin vulgar pĭnctare.
Prononciacion
/pinˈta/, /pinˈta/ (oriental e nòrd-occidental), /pinˈtaɾ/, /pinˈtaɾ/ (valencian)
Vèrb
pintar