K (original) (raw)

Pentru alte sensuri, vedeți K (dezambiguizare).

Litera Kk scrisă cu fontul „School Script Dashed”.

Majuscula K

Minuscula k

K este a unsprezecea literă din alfabetul latin și a paisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română este folosită în scrierea unor nume proprii și în neologisme cu caracter internațional: Kogălniceanu, kilogram; litera k poate nota două sunete fonetic distincte, dar fonemic identice:

• în grupurile de litere ke și ki este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [c] și pronunțată la fel ca sunetul scris ch în cuvinte precum chef și chip.
• în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [k] și pronunțată la fel ca sunetul c din cuvântul cap.

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Hieroglifa egipteanăpentru D	Caracterul proto-sinaiticdin care derivă kaph-ul fenician	Kaph-ulfenician	Litera greceascăkappa	K-ul etrusc	K-ul latin

Utilizare

[modificare | modificare sursă]

• În chimie, K este simbolul elementului chimic potasiu (sau kaliu, din latină kalium).
• În fizică:
  • k este simbolul pentru prefixul kilo- (103).
  • K este simbolul pentru Kelvin, unitatea de măsură S.I. a temperaturii.
  • k este simbolul pentru constanta elastică.
  • k este simbolul pentru constanta lui Boltzmann.
  • k este simbolul pentru numărul de undă.
• În informatică, K este simbolul pentru prefixul kilo- (210 = 1024).
• De asemennea , K încercuit este simbolul pentru o asociatie secretă.

Alte reprezentări

[modificare sursă]

Sistemul de semnalizare maritimă internațională	Alfabetul semaforic	Braille

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

• Litera C
• Litera Q

	Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.