Sile Dinicu (original) (raw)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Sile Dinicu | |
|---|---|
 |
|
| Date personale | |
| Nume la naștere | Vasile Dinicu |
| Născut | 10 decembrie 1919,Bacău, județul BacăuBacău, România[1]  |
| Decedat | 7 ianuarie 1993București, România[2][3] |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu[4] |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic[1]) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dirijor, compozitor, pianist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Instrument(e) | pian |
| Ani de activitate | 1933-1993 |
| Case de discuri | Electrecord |
| Interpretare cu | Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române |
| Premii | Ordinul Muncii clasa a III-a[*] (18 noiembrie 1955)Ordinul Meritul Cultural (12 septembrie 1968) |
Modifică date / text  |
Vasile (Sile) Dinicu (n. 10 decembrie 1919, Bacău, România – d. 7 ianuarie 1993) a fost un compozitor, dirijor și pianist, cunoscut în special pentru colaborarea cu orchestrele de estradă ale Radioteleviziunii Române.[5]
A fost fiul nelegitim al lui Vasile Dinicu, unul dintre frații lui Grigoraș Dinicu. Acesta l-a și adoptat, pentru că tatăl său natural nu avea posibilitatea să mai crească și alți copii.
Studiile muzicale le-a urmat la Galați cu Theodor Fucs (pian) și la Conservatorul „Lyra” din Brăila (1929-1930), iar din 1933 a început să lucreze în București. După debutul la Radio (1936) cu pianistul Theodor Sibiceanu, a desfășurat activitate de pianist în diverse formații de muzică ușoară din capitala. Între 1941 și 1943 a fost cooptat de Constantin Tănase în orchestra teatrului Cărăbuș iar din 1943 până în 1947 a condus orchestra Teatrului „Gioconda”, ca secund al lui Ion Vasilescu. În aceeași perioadă a condus programul locantelor „Cina” și „Zissu”, celebre în epocă.
Ca dirijor de estradă a realizat numeroase turnee în Israel, Franța, Germania și în țările socialiste de la acea dată. A condus formații de muzică ușoară din Portugalia (Lisabona) și Cehoslovacia (Bratislava). A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (R.D. Germană). A participat ca dirijor la concursurile și festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia (1963-1984) și „Cerbul de aur” de la Brașov (1968, 1969, 1970).
A compus peste 100 de melodii de muzică ușoară, printre care: „București, București”, „Întotdeauna marea”, „Nu mă certa”, „Porți de aur, porți de vis”, „Seri la malul mării” - Margareta Pâslaru - Mențiune pentru creație la Festivalul Mamaia 1965, „Tu m-ai fermecat” - Doina Moroșanu, „Cine ți-a spus”, „Noapte bună București” - Dan Spătaru, „Sus paharul, la mulți ani” - Gică Petrescu.
A obținut premii de interpretare (1964, 1965) și mențiune de creație (1965) la Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia și Premiul Uniunii Compozitorilor.
- Medalia Muncii (13 octombrie 1953) pentru contribuția sa la „munca de pregătire și desfășurare a celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie(d)”[6]
- Ordinul Muncii clasa a III-a (29 mai 1956) „pentru merite deosebite în activitatea artistică și pentru merite deosebite în domeniul dezvoltării radioului în țara noastră”[7]
- titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (18 august 1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”[8]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a V-a (12 septembrie 1968) „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”[9]
- ^ a b Sile Dinicu a murit în urma unei tragice întîmplări, Evenimentul zilei, 8 ianuarie 1993, p. 3
- ^ Decese, Libertatea, 12 ianuarie 1993, p. 6
- ^ Deces Sile Dinicu, Tineretul liber[*], 8 ianuarie 1993, p. 1
- ^ PORTRET: Sile Dinicu – un „magician al baghetei”, rador.ro[*], 7 ianuarie 2023
- ^ „Semnificații ale zilei de 7 ianuarie 2013”. Radio Iași. 7 ianuarie 2013. Arhivat din original la 5 iulie 2013. Accesat în 14 ianuarie 2013.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 425 din 13 octombrie 1953 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor tovarăși care s’au evidențiat în munca de pregătire și desfășurare a celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 42, 21 octombrie 1953, p. 454.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 276 din 29 mai 1956 pentru conferirea titlului de „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni ai artei, precum și unor tehnicieni și lucrători din cadrul Direcției Generale a Radiodifuziunii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 18, 27 iunie 1956, pp. 127–128.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 514 din 18 august 1964 pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 94.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1180.