Vladimir Varankin (original) (raw)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vladimir Varankin
Date personale
Născut 12 noiembrie 1902[1] Modificați la WikidataNijni Novgorod, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat 3 octombrie 1938 (35 de ani)[1] Modificați la WikidataMoscova, URSS Modificați la Wikidata
Cauza decesului pedeapsă capitală (plagă împușcată[*][1]) Modificați la Wikidata
Părinți Valentin Jegorovitch Varankin[*]Nina Varankina[*][[Nina Varankina |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Sovietică Modificați la Wikidata
Ocupație scriitoresperantististoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbite esperantolimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Pseudonim Vol-Volanto[1] Modificați la Wikidata
Limbi esperanto Modificați la Wikidata
Patronaj Institutul de Stat Istorico-Arhivistic din Moscova[*] Modificați la Wikidata
Opere semnificative Metropoliteno[*][[Metropoliteno |​]] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vladimir Valentinovici Varankin (în rusă Владимир Валентинович Варанкин; n. 12 noiembrie 1902, Nijni Novgorod, Imperiul Rus – d. 3 octombrie 1938, Moscova, URSS) a fost un istoric sovietic, cercetător esperantist și scriitor în limba esperanto. A fost membru al Uniunii Esperantiștilor Republicilor Sovietice⁠(d) (1921) și al Comitetului lingvistic al Academiei de Esperanto (1921).[2][3]

S-a născut la 12 noiembrie 1902. Tatăl său, Valentin Egorovici (decedat în 1921), administra o casă de economii înainte de a fi mobilizat în Armata Roșie, iar mama sa, Nina Alekseevna (decedată în 1953), a fost bibliotecară. A învățat de istoric, specializat în istoria Europei Occidentale. A fost directorul Școlii de limbi străine (transformată ulterior în Institutul Pedagogic de Stat de Limbi Străine nr. 2 din Moscova). Din 1935, a condus și Departamentul de Istorie Universală de la Institutul Istorico-Arhivistic din Moscova⁠(d).[2]

În 1919 a devenit esperantist și a participat activ la mișcarea esperantistă sovietică.[3] Către 1920 deja organizase aproximativ 40 de „celule esperantiste” în gubernia Nijni Novgorod.[2] Când în iunie 1921, la cel de-al 3-lea Congres panrus al esperantiștilor de la Petrograd, a fost fondată Uniunea Esperantiștilor Țărilor Sovietice – redenumită în 1927 drept Uniunea Esperantiștilor Republicilor Sovietice⁠(d) –, Varankin a fost ales în Comitetul central al structurii și până la sfârșitul vieții a participat activ în ea.

În a doua jumătate a anilor 1930, practic toți membrii Comitetului central al Uniunii Esperantiștilor Republicilor Sovietice, dar și mulți esperantiști obișnuiți, au fost reprimați în baza unor acuzații de „spionaj”.[4] Vladimir Varankin a fost arestat în noaptea de 7 spre 8 februarie 1938, ca „participant la o organizație teroristă troțkistă antisovietică și membru al așa-numitului «Centru unional» al acestei organizații”.[5] Numele lui s-a regăsit în secțiunea „Regiunea Moscova. Categoria I” din „Lista persoanelor supuse judecății de către Colegiul militar al Curții Supreme a URSS⁠(d)” din 29 septembrie 1938, întocmită de NKVD și aprobată de Stalin și Molotov;[6] „categoria 1” însemna „cea mai înaltă pedeapsă”. La 3 octombrie 1938, Colegiul militar l-a condamnat pe Varankin la execuție prin împușcare, iar sentința a fost executată în aceeași zi.[5] Varankin a fost reabilitat post-mortem la 11 mai 1957, iar dosarul penal a fost clasat din lipsă de probe privind săvârșirea unei infracțiuni.[2]

Vladimir Varankin a scris numeroase lucrări despre studiile esperantiste⁠(d) și le-a publicat în special în revista „Limba internațională” (în rusă «Международный язык») a Uniunii Esperantiștilor Republicilor Sovietice. Lucrarea sa „Teorio de Esperanto” (1929; în română „Teoria limbii esperanto”) este dedicată studiului etimologiei cuvintelor esperanto, precum și a foneticii, morfologiei și sintaxei acestei limbi.[3]

În 1933, romanul Metropoliteno scris de Varankin a fost publicat la Amsterdam de EKRELO („Cooperativa editorială pentru literatură revoluționară în esperanto”).[7] Tema romanului este pregătirea pentru construcția metroului din Moscova în 1928-1929. Protagonistul romanului este un tânăr inginer sovietic trimis la Berlin pentru a studia experiența altor țări în construcția metroului. Acolo, el află despre viața și lupta politică a comuniștilor germani și scrie un roman autobiografic despre viața sa la Moscova înainte de călătorie și despre evenimentele din Berlin.[8]

Specialiștii în literatură îl includ pe Varankin – alături de Kazimierz Bein⁠(d), Aleksandr Saharov⁠(d), Raymond Schwartz⁠(d), Julio Baghy și alții – în lista figurilor-cheie asociate cu dezvoltarea prozei esperanto.[9][10] În 1977, când la Copenhaga a fost publicată cea de-a doua ediție a romanului Metropoliteno, președintele Academiei de Esperanto, William Auld⁠(d), a lăudat romanul, salutând reeditarea unei „capodopere uitate”,[3] și l-a inclus în lista sa a celor mai remarcabile 50 de opere create în esperanto în primii o sută de ani de existență a limbii.[2]

  1. 1 2 3 4 5 Halina Gorecka; Alexander Korzhenkov (2018), Nia diligenta kolegaro (în esperanto), Lithuanian Esperanto Association[*], Wikidata Q50605011
  2. 1 2 3 4 5 Stepanov, N. „Vladimir Varankin kaj lia libro” (în esperanto). Arhivat din original la 24 septembrie 2021. Accesat în 24 septembrie 2021.
  3. 1 2 3 4 Королевич 1989, p. 162.
  4. Королевич 1989, p. 143.
  5. 1 2 „Владимир Варанкин”. Esperanto en Rusio (în rusă). Arhivat din original la 20 ianuarie 2022. Accesat în 4 iunie 2013.
  6. „ВАРАНКИН Владимир Валентинович”. Сталинские расстрельные списки. Arhivat din original la 24 septembrie 2021. Accesat în 24 septembrie 2021.
  7. Varankin 1933.
  8. Королевич 1989, p. 162-163.
  9. Токарев 1991, p. 147.
  10. Королевич 1989, p. 153-154.