îmbina - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Probabil latină * imbinare.

Conjugarea verbului (se) îmbina
Infinitiv	a (se) îmbina
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) îmbin
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) îmbine
Participiu	îmbinat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna.