încununa - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Conjugarea verbului încununa
Infinitiv	a încununa
Indicativ prezentpers. 1 sg.	încununez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să încununeze
Participiu	încununat
Conjugare	I

(v.tranz.) a așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; (p.ext.) a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană.
(v.tranz.) (fig.) a desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona.