înfășura - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din latină in-fasciolare (< fascia).

Conjugarea verbului (se) înfășura
Infinitiv	a (se) înfășura
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) înfășor
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) înfășoare
Participiu	înfășurat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
Înfășor ața pe mosor.
(v.tranz.) (fig.) a cuprinde, a învălui.
Valea s-a înfășurat în umbră.
(v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
(v.tranz.) a depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
(v.refl.) (fam.) a se învârti de colo până colo; a da târcoale.