înrudire - Wikționar (original) (raw)

Cuprins

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) înrudi.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului înrudire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrudire înrudiri
Articulat înrudirea înrudirile
Genitiv-Dativ înrudirii înrudirilor
Vocativ înrudire înrudirilor
  1. faptul de a se înrudi; rudire.

Traduceri

Referințe