știre - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din a ști.
Pronunție
- AFI: /ˈʃti.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului știre | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | știre | știri |
| Articulat | știrea | știrile |
| Genitiv-Dativ | știrii | știrilor |
| Vocativ | știre | știrilor |
- veste, informație; noutate.
- (concr.) document; sursă de informație.
- cunoaștere, cunoștință.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; (p.ext.) cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva.
- În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva.
- A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța.
Expresii
- A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online