bună - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din bunică.
Pronunție
- AFI: /'bu.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bună | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bună | bune |
| Articulat | buna | bunele |
| Genitiv-Dativ | bunei | bunelor |
| Vocativ | buno | bunelor |
- (înv. și pop.) bunică.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru bun.