comanda - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză commander.

Pronunție

• AFI: /ko.manˈda/

Verb

1. (v.tranz.) (mil.) a da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei.
2. a porunci, a ordona.
   A comanda un sistem tehnic.
3. a da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar.
4. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.

Sinonime

• 1, 2: ordona, conduce
• 3: (tehn.) controla, regla

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

• comenduire

Traduceri

Etimologie

Din comandă.

Pronunție

• AFI: /koˈman.da/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru comandă.

Referințe

• DEX online