conduce - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină conducere.
Pronunție
- AFI: /kon'du.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) conduce | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) conduce |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) conduc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) conducă |
| Participiu | condus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.
Ștefan cel Mare a condus cu faimă Moldova. - (fig.) a dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.
- (v.refl.) a se orienta după..., a se comporta după...
A se conduce de litera legii. - (v.tranz.) a însoți pe cineva.
- (v.tranz.) a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc.
A conduce o mașină.
Sinonime
- 1: cârmui, dirigui, domni, guverna, stăpâni, (înv. și pop.) oblădui, (înv.) birui, chivernisi, duce, ocârmui, povățui
- 2: administra, comanda, prezida
- 3: călăuzi
- 4: îndruma, însoți, ghida
- 5: dirija, șofa, mâna