convinge - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină convincere (după învinge).
Pronunție
- AFI: /kon'vin.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) convinge | |
|---|---|
| Infinitiv | a (se) convinge |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | (mă) conving |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să (se) convingă |
| Participiu | convins |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat.
L-a convins să vină. - (v.refl.) a-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva.
S-a convins de însemnătatea sfatului primit.
Sinonime
- 1: decide, determina, face, hotărî, îndupleca, (înv.) îndemna, pleca
- 2: se încredința, (fig.) se pătrunde