corupe - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină corrumpere (după rupe).
Pronunție
- AFI: /koˈru.pe/
Verb
| Conjugarea verbului corupe | |
|---|---|
| Infinitiv | a corupe |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | corup |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să corupă |
| Participiu | corupt |
| Conjugare | III |
- (v.tranz. și refl.) a (se) abate de la linia moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava.
S-a corupt într-un mediu imoral. - a face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica.
O limbă care s-a corupt sub influență străină.
Sinonime
- 1: decădea, (se) deprava, (se) desfrâna, (se) destrăbăla, (se) perverti, (se) strica, (se) vicia, (rar) (se) dezmăța, (înv.) (se) sminti
- 2: (se) deforma, (se) strica