cui - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Din latină cuneus.

Declinarea substantivului cui
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cui	cuie
Articulat	cuiul	cuiele
Genitiv-Dativ	cuiului	cuielor
Vocativ	cuiule	cuielor

piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc.
cuier simplu de perete.
nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui.

Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior
(fam.) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig
A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc
Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul
A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit