determina - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză déterminer < latină determinare.
Pronunție
- AFI: /de.ter.miˈna/
Verb
| Conjugarea verbului determina | |
|---|---|
| Infinitiv | a determina |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | determin |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să determine |
| Participiu | determinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui.
- a fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.).
Au determinat un nou termen pentru... - (spec.) a preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii).
A determina proprietățile metalelor. - (spec.) a calcula, a deduce pe baza unor date.
- a face ca cineva să ia o anumită hotărâre.
- (despre cuvinte sau propoziții) a preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții.
Adverbele determină verbele pe care le însoțesc.
Sinonime
- 1: stârni, provoca, impulsiona
- 2: fixa, hotărî, preciza, stabili, statornici, (înv.) defige, însemna, statori
- 3: defini, preciza, stabili, (înv.) mărgini, răspica
- 4: calcula
- 6: complini
Cuvinte derivate
- determinabil
- determinant
- determinare
- determinat
- determinator
- determinație
- determinism
- determinist
- predetermina