elimina - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză éliminer < latină eliminare.
Pronunție
- AFI: /e.li.mi'na/
Verb
| Conjugarea verbului elimina | |
|---|---|
| Infinitiv | a elimina |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | elimin |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să elimine |
| Participiu | eliminat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală.
A elimina un element dintr-o serie. - a îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira.