stabili - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din latină, italiană stabilire.

Conjugarea verbului stabili
Infinitiv	a stabili
Indicativ prezentpers. 1 sg.	stabilesc
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să stabilească
Participiu	stabilit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza.
(v.tranz.) a aduce dovezi, a demonstra; (p.ext.) a descoperi.
(v.tranz.) a înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui.
(v.tranz. și refl.) a (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala.