termina - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină terminare. Confer franceză terminer.

Pronunție

• AFI: /ter.miˈna/

Verb

1. (v.tranz.) a duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși.
   Când termini?
2. (v.refl.) a lua sfârșit, a se încheia.
   Filmul o să se termine la ora nouă.
3. a avea o terminație, a se sfârși în...
   Cuvântul "masă" se termină cu o vocală.

Sinonime

• 1: (se) isprăvi, (se) încheia, (se) sfârși, (livr.) (se) fini, (rar) (se) epiloga, (pop.) (se) dovedi, (se) găta, (se) găti, (se) istovi, (se) mântui, (prin vestul Transilv.) (se) sculi, (înv.) (se) săvârși
• 2: se încheia, se sfârși, (înv. și pop.) se petrece, (înv. și reg.) se obârși
• 3: epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, (astăzi rar) slei, (pop.) găta, mântui

Antonime

• (se) începe

Cuvinte derivate

• determina
• terminare
• terminat
• terminator
• terminație
• termină

Locuțiuni

• Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite.

Expresii

• (fam.) A se termina cu cineva = se spune când cineva nu mai are nici o șansă de scăpare

Traduceri

Etimologie

Din termina.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru termina.

Referințe

• DEX online

[[Categorie:Flexiuni ale verbelor în română]