adora - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză adorer < latină adorare.
Pronunție
- AFI: /a.ˈdo.ɾa/
Verb
| Conjugarea verbului adora | |
|---|---|
| Infinitiv | a adora |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | ador |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să adore |
| Participiu | adorat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva
- a slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti.
Sinonime
- diviniza, idolatriza, venera, (înv.) cinsti, slăvi