afronta - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Variante
Etimologie
Din franceză affronter (după a înfrunta).
Pronunție
- AFI: /a.fronˈta/
Verb
| Conjugarea verbului afronta | |
|---|---|
| Infinitiv | a afronta |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | afront |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să afronte |
| Participiu | afrontat |
| Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online