antrenor - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză entraineur.
Pronunție
- AFI: /an.tre'nor/
Substantiv
| Declinarea substantivului antrenor | ||
|---|---|---|
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | antrenor | antrenori |
| Articulat | antrenorul | antrenorii |
| Genitiv-Dativ | antrenorului | antrenorilor |
| Vocativ | antrenorule | antrenorilor |
- persoană calificată care se ocupă cu antrenarea sportivilor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului antrenor | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | antrenor | antrenoare |
| Articulat | antrenorul | antrenoarele |
| Genitiv-Dativ | antrenorului | antrenoarelor |
| Vocativ | antrenorule | antrenoarelor |
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online