anunța - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză annoncer < latină annuntiare.
Pronunție
- AFI: /a.nun'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului anunța | |
|---|---|
| Infinitiv | a anunța |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | anunț |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să anunțe |
| Participiu | anunțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința.
I-am anunțat sosirea mea. - a vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare).