aplica - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză appliquer < latină applicare.
Pronunție
- AFI: /a.pli'ka/
Verb
| Conjugarea verbului aplica | |
|---|---|
| Infinitiv | a aplica |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | aplic |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să aplice |
| Participiu | aplicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.
A aplica un sigiliu. - a pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra.
A aplica un procedeu.
A aplica un tratament. - a raporta un principiu general la un caz concret, particular.
Sinonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
a pune ceva pe (sau peste) altceva