aptitudine - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din franceză aptitude < latină aptitudo, aptitudinis.
Pronunție
- AFI: /ap.ti.tu'di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului aptitudine | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aptitudine | aptitudini |
| Articulat | aptitudinea | aptitudinile |
| Genitiv-Dativ | aptitudinii | aptitudinilor |
| Vocativ | aptitudine | aptitudinilor |
- însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online