balansa - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din franceză balancer.

Conjugarea verbului (se) balansa
Infinitiv	a (se) balansa
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) balansez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) balanseze
Participiu	balansat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula.
A balansa pe un picior.
(v.tranz.) a face egale, a echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
A se balansa într-un scaun.

(se) clătina, (se) legăna, oscila, pendula, (rar) bascula, (înv. și reg.) (se) clăti, (reg.) (se) dăina, (se) hâțâna, (se) hlobăna