berlină - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din franceză berline, italiană berlina.
Pronunție
- AFI: /ber'li.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului berlină | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | berlină | berline |
| Articulat | berlina | berlinele |
| Genitiv-Dativ | berlinei | berlinelor |
| Vocativ | berlină | berlinelor |
- (înv.) trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
- autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale.
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online