blestema - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latina populară blastimare < latină blasphemare.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului blestema
Infinitiv a blestema
Indicativ prezentpers. 1 sg. blestem
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să blesteme
Participiu blestemat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune unui blestem; a condamna la nenorocire.
  2. (v.intranz.) a rosti blesteme la adresa cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe