că - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină quod.
Pronunție
- AFI: /kə/
Conjuncție
- introduce propoziții subordonate:
- completive.
Am spus că nu pot veni; - subiective:
Așa-i c-a venit și rândul meu?; - atributive:
Gândul că nu pot pleca mă chinuie; - (cauzale) căci, fiindcă.
Hai acasă că-i târziu; - (consecutive) încât, de.
E atât de slab, că-l bate vântul; - (concesive) deși, cu toate că, măcar că.
Și omul, că-i om, și nu poate să înțeleagă; - (temporale) după ce, când.
Acum că ne-am odihnit, pot să-ți povestesc întâmplarea.
- completive.
- (pop.) și.
Să care bărbatul cu carul și femeia să împrăștie cu poala, că tot se isprăvește. - într-adevăr, așa e.
Că bine zici d-ta. - de ce (nu) ! cum (nu) !
Că nu mai vine odată. - doar.
Da cum nu! Că nu mi-oi feșteli eu obrazul! - (cu sens restrictiv)
Nu că mă laud, dar așa este - (în formarea unor loc.) cum că, după ce că, măcar că etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- Nici că = nu
- (adversativ) Numai că = dar, însă
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online