cauză - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din latină causa, franceză cause.
Pronunție
- AFI: /'ka.u.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cauză | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cauză | cauze |
| Articulat | cauza | cauzele |
| Genitiv-Dativ | cauzei | cauzelor |
| Vocativ | cauză | cauzelor |
- fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect, căruia îi servește ca punct de plecare; motiv.
- problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută.
Cauza păcii. - motiv, rațiune.
- (jur.) proces, pricină.
Cuvinte derivate
Expresii
- În cunoștință de cauză = cunoscând bine chestiunile despre care este vorba
- A face cauză comună (cu cineva) = a-și uni interesele (cu ale altuia)
- A avea câștig de cauză = a i se da cuiva dreptate (într-o dispută etc.); a câștiga, a învinge
- A da (cuiva) câștig de cauză = (despre un organ de jurisdicție) a se pronunța în favoarea uneia dintre părțile aflate în proces
- (A fi) în cauză = (a fi) interesat, implicat într-o chestiune
- A pleda cauza cuiva = a apăra interesele cuiva
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online