centra - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză centrer.
Pronunție
- AFI: /ʧenˈtra/
Verb
| Conjugarea verbului centra | |
|---|---|
| Infinitiv | a centra |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | centrez |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să centreze |
| Participiu | centrat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă, astfel încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii.
- (v.tranz.) (fig.) a orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu.
- (v.tranz.) a aduce în poziții corecte două sau mai multe mașini care funcționează cuplate.
- (v.intranz. și tranz.) (la fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) a trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; (spec.) (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului în careul de la poartă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online