cetate - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
cetate
română
Etimologie
Din latină civitas, civitatis.
Pronunție
- AFI: /ʧe'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului cetate | ||
|---|---|---|
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cetate | cetăți |
| Articulat | cetatea | cetățile |
| Genitiv-Dativ | cetății | cetăților |
| Vocativ | cetate | cetăților |
- loc întărit printr-un sistem de fortificații; fortăreață.
- oraș sau cartier al unui oraș care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale.
Cetate universitară. - nume dat cartierului mai vechi al unui oraș în care a existat o cetate.
- locuitorii unui oraș (întărit).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online