chin - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

**Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!**Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:Dezvoltare

română

Etimologie

Din maghiară kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); confer sârbă kini, croată kina, turcă kin. Cuvânt împrumutat din sec. XV sau înainte.

După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din turcă kin („ură”).

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului chin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chin chinuri
Articulat chinul chinurile
Genitiv-Dativ chinului chinurilor
Vocativ chinule chinurilor
  1. suferință fizică sau morală intensă.
    A îndura multe chinuri.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche ċinn < proto-germanică *kinnuz.

Pronunție

Substantiv

chin, pl. chins

  1. (anat.) bărbie
    You have something on your chin.
  2. (argou, SUA) convorbire
  3. (argou, Anglia) neadevăr, falsitate

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Verb

Conjugarea verbului to chin
Infinitiv to chin
Prezent simplupers. 3 sg. chins
Trecut simplu chinned
Participiu trecut chinned
Participiu prezent chinning
  1. (argou) a conversa, a vorbi, a flecări
  2. (sport) a efectua o tracțiune
  3. (în Anglia) a lovi pe cineva peste bărbie

Sinonime

Referințe