chinui - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din chin + sufixul -ui.

Conjugarea verbului (se) chinui
Infinitiv	a (se) chinui
Indicativ prezentpers. 1 sg.	(mă) chinui, chinuiesc
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să (se) chinuie, chinuiască
Participiu	chinuit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense.
Se chinuie foarte tare din cauza bolii.
(v.tranz.) a necăji, a plictisi.
Îl chinuiește o tuse rebelă.
(v.refl.) a se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva.