ciripi - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cirip.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului ciripi
Infinitiv a ciripi
Indicativ prezentpers. 1 sg. ciripesc
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să ciripească
Participiu ciripit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre unele păsărele; la pers. 3) a scoate sunete caracteristice.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre femei) a vorbi cu voce subțire și melodioasă.
  3. (v.tranz.) (arg.) a vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva.

Cuvinte derivate

Traduceri

Referințe