ciubuc - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

Wikipedia

română

Etimologie

Din turcă çubuk.

Pronunție

AFI: /ʧuˈbuk/

Substantiv

Declinarea substantivului ciubuc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciubuc	ciubucuri
Articulat	ciubucul	ciubucurile
Genitiv-Dativ	ciubucului	ciubucurilor
Vocativ	ciubucule	ciubucurilor

pipă (orientală) cu țeava lungă.
țeavă de lulea.
ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc.
(fig.) (fam.) avantaj sau câștig ilicit.

Cuvinte derivate

ciubeică
ciubucar
ciubucărie

Traduceri

Anagrame

buciuc

Referințe

DEX '98 via DEX online