ciupitură - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a ciupi + sufixul -tură.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului ciupitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciupitură ciupituri
Articulat ciupitura ciupiturile
Genitiv-Dativ ciupiturii ciupiturilor
Vocativ ciupitură ciupiturilor
  1. pișcătură, înțepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături; (spec.) fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă.
  2. (rar) bucățică ruptă sau ciupită din ceva.

Traduceri

Referințe