ciur - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină cibrum (= cribum).

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului ciur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciur ciururi
Articulat ciurul ciururile
Genitiv-Dativ ciurului ciururilor
Vocativ ciurule ciururilor
  1. unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. sită.
  2. cantitate de material câtă încape într-un ciur.
  3. unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sârmă, o tablă perforată etc.
  4. ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează.
  5. una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare.

Cuvinte derivate

Expresii

Traduceri

Anagrame

Referințe