clamoare - Wikționar (original) (raw)

Cuprins

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză clameur < latină clamor, clamoris.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului clamoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clamoare invariabil
Articulat clamoarea invariabil
Genitiv-Dativ clamorii invariabil
Vocativ clamoare invariabil
  1. (livr.) strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor.

Traduceri

Anagrame

Referințe