col - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză col.

Pronunție

• AFI: /kol/

Substantiv

1. (anat.) parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

asturiană

(asturianu)

Variante

• cono

Etimologie

Compus din con + el.

Pronunție

• AFI: /ˈkol/

Prescurtare

col m., colos pl.

1. forma prescurtată pentru con el; cu -ul

Cuvinte derivate

• cola

Referințe

• Wiktionary

dalmată

(dlm)

Etimologie

Din latină populară *cu illu < latină eccum illum. Înrudit cu italiană quello, română acel, franceză veche cil și spaniolă aquel.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

col

1. acel, acea

Referințe

• Wiktionary

engleză

(English)

Etimologie

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

Pronunție

• AFI: /kɒl/

Substantiv

col, pl. cols

1. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

• (geogr.) mountain pass, pass

Vezi și

• bealach
• saddle

Anagrame

• CLO
• loc., LOC

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

franceză

(français)

Etimologie

Din latină collum („gât”).

Pronunție

• AFI: /kɔl/

Substantiv

col m., cols pl.

1. (despre îmbrăcăminte) guler
   Un col de velours.
2. (înv.) gât
3. (anat.) col
   Le col d'un os.
4. (p.anal.) gât (de sticlă, etc.)
   Le col d'une bouteille, d'un matras, etc.
5. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

• 2: (anat.) cou
• 5: (geogr.) (reg.) cormet, hourque

Cuvinte derivate

• colvert
• décolletage
• décolleté
• décolleter
• encolure

Cuvinte compuse

Omofone

• colle

Expresii

• se pousser du col

Anagrame

• Loc

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

galeză scoțiană

(Gàidhlig)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

col m., colan pl.

1. incest

Referințe

• Wiktionary

galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɔl/

Substantiv

col f., coles pl.

1. (bot.) varză

Sinonime

• (bot.) coella, coia

Cuvinte compuse

• col de Bruxelas

Vezi și

• repolo
• verza

Referințe

• Wiktionary
• Galizionario

irlandeză

(Gaeilge)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /kɔl̪ˠ/

Substantiv

col m., colanna pl.

1. interzicere, oprire, prohibiție
2. păcat, desfrâu, destrăbălare
3. violare, încălcare (a unei reguli etc.)
4. aversiune, repulsie
5. incest
6. relație, legătură, raport

Cuvinte derivate

• colscaradh

Cuvinte compuse

• col ceathar
• col ceathrair
• col cúigir
• col gaoil
• col seisir

Referințe

• Wiktionary

italiană

(italiano)

Etimologie

Compus din con + il.

Pronunție

• AFI: /ˈkɔl/

Prescurtare

col

1. forma prescurtată pentru con il; cu -ul

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

Pronunție

• AFI: /kɔɫ/ (Olanda de nord)
• AFI: /kɔl/ (Flandra, Brabant și Limburg)

Substantiv

1. (în Belgia, fam.) (despre îmbrăcăminte) guler
2. (în Belgia, fam.) (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

• 1: kraag
• 2: (geogr.) bergpas, bergengte

Cuvinte derivate

• coltrui

Etimologie

Din franceză colle.

Substantiv

1. (în Belgia, fam.) adeziv, lipici, clei

Sinonime

• lijm

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție

• AFI: /ˈkol/

Substantiv

col f., coles pl.

1. (bot.) varză

Sinonime

• (bot.) berza, repollo

Cuvinte derivate

• coliflor
• colinabo
• colirrábano

Cuvinte compuse

• col de Bruselas
• col lombarda

Cuvinte apropiate

• brécol

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario