compătimi - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din con- + pătimi (după franceză compatir).
Pronunție
- AFI: /kom.pə.ˈti.mʲ/
Verb
| Conjugarea verbului compătimi | |
|---|---|
| Infinitiv | a compătimi |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | compătimesc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să compătimească |
| Participiu | compătimit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva.
Îl compătimesc pentru situația în care se afla. - (v.intranz.) (înv.) a suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva.
Sinonime
- căina, deplânge, plânge, (livr.) deplora, (înv. și pop.) tângui, (înv. și reg.) căi, (reg.) sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) șăinăli, (înv.) jeli, jelui