compromis - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză compromis.

Pronunție

Substantiv

Declinarea substantivului compromis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compromis compromisuri
Articulat compromisul compromisurile
Genitiv-Dativ compromisului compromisurilor
Vocativ compromisule compromisurilor
  1. înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
  2. înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.

Traduceri

Traduceri

engleză: compromise (English) esperanto: kompromiso (Esperanto) franceză: compromis (français) m. germană: Kompromiss (Deutsch) n.m.

Etimologie

Din a compromite.

Pronunție

Adjectiv

Declinarea adjectivului compromis
Singular Plural
Masculin compromis compromiși
Feminin compromisă compromise
Neutru compromis compromise
  1. (despre oameni) cu reputația pătată; discreditat.
  2. primejduit, stricat.

Traduceri

Referințe