crepuscul - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
română
Etimologie
Din franceză crépuscule < latină crepusculum.
Pronunție
- AFI: /kreˈpus.kul
Substantiv
| Declinarea substantivului crepuscul | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crepuscul | crepuscule |
| Articulat | crepusculul | crepusculele |
| Genitiv-Dativ | crepusculului | crepusculelor |
| Vocativ | crepusculule | crepusculelor |
- sfârșit de zi; înserare, amurg.
- (fig.) declin, sfârșit.
- perioadă de timp înainte de răsăritul soarelui; auroră.
- lumină slabă, semiîntuneric.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online