croi - Wikționar (original) (raw)
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din verbul.
Pronunție
- AFI: /kroj/
Substantiv
| Declinarea substantivului croi | ||
|---|---|---|
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | croi | croiuri |
| Articulat | croiul | croiurile |
| Genitiv-Dativ | croiului | croiurilor |
| Vocativ | ' | ' |
Etimologie
Din slavă (veche) krojiti.
Pronunție
- AFI: /kroˈi/
Verb
| Conjugarea verbului croi | |
|---|---|
| Infinitiv | a croi |
| Indicativ prezentpers. 1 sg. | croiesc |
| Conjunctiv prezentpers. 3 sg. | să croiască |
| Participiu | croit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect.
A croi o haină. - (v.tranz.) a plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare.
- (fig.) a ticlui o minciună.
- (v.tranz.) a desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele.
Fluviul își croiește drum prin munți. - (v.tranz.) (fig.) (fam.) a lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele).
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (intranz.) (fig.) (fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie)