culmina - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză culminer < latină culminare.

Pronunție

Verb

Conjugarea verbului culmina
Infinitiv a culmina
Indicativ prezentpers. 1 sg. culminez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg. să culmineze
Participiu culminat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre aștri) a atinge punctul de culminație.
  2. (v.intranz.) (fig.) a atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

Referințe