debloca - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Din franceză débloquer.

Conjugarea verbului debloca
Infinitiv	a debloca
Indicativ prezentpers. 1 sg.	deblochez
Conjunctiv prezentpers. 3 sg.	să deblocheze
Participiu	deblocat
Conjugare	I

(v.tranz.) a degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule etc. spre a-l reda circulației.
A debloca un drum înzăpezit.
a pune, a aduce o mașină, un aparat blocat etc. în stare de funcționare.
a scoate de sub blocare bani sau valori bănești.
a scoate un ofițer din cadrul activ al armatei.
A debloca un oraș asediat.