deranja - Wikționar (original) (raw)

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déranger.

Pronunție

• AFI: /de.ranˈʒa/

Verb

1. (v.tranz.) a strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
   De ce mi-ai deranjat hârtiile?
2. (fig.) a tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
   Te rog să nu-l deranjezi de la lucru; să nu fie deranjat de nimeni.
3. (v.refl.) (în formule de politețe sau ir.) a se osteni.
   Nu era cazul să te deranjeze până la mine.

Sinonime

• 1: răscoli, răvăși, zăpăci, (reg.) răntui, rostopoli
• 2: incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura, (livr.) conturba, importuna, inoportuna, (rar) sinchisi, (pop.) zăticni, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) sminti
• 3: se obosi, se osteni

Cuvinte derivate

• deranj
• deranjament
• deranjare
• deranjat

Expresii

• A-și deranja stomacul = a avea o indigestie

Traduceri

a incomoda

Referințe

• DEX online